罗马尼亚国歌

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, În care te-adânciră barbarii de tirani! Acum ori niciodată, croiește-ți altă soarte, La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani. Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman, Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume Triumfător în lupte, un nume de Traian! Înalță-ți lata frunte și caută-n giur de tine, Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii; Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne, Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii! Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine, Româna națiune, ai voștri strănepoți, Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine, „Viața-n libertate ori moarte!“ strigă toți. Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate Și oarba neunire la Milcov și Carpați! Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate, Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați! O mamă văduvită de la Mihai cel Mare Pretinde de la fii-și azi mână d-ajutori, Și blastămă cu lacrămi în ochi pe orișicare, În astfel de pericul s-ar face vânzători! De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă, Oricare s-ar retrage din gloriosul loc, Când patria sau mama, cu inima duioasă, Va cere ca să trecem prin sabie și foc! N-ajunse iataganul barbarei semilune, A cărui plăgi fatale și azi le mai simțim; Acum se vâră cnuta în vetrele străbune, Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim! N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie, Al cărui jug de seculi ca vitele-l purtăm; Acum se-ncearcă cruzii, cu oarba lor trufie, Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm! Români din patru unghiuri, acum ori niciodată Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri! Strigați în lumea largă că Dunărea-i furată Prin intrigă și silă, viclene uneltiri! Preoți, cu crucea-n frunte căci oastea e creștină, Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt. Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină, Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost' pământ!

从致命的沉睡中醒来吧，罗马尼亚人， 野蛮的暴君曾使你深陷这沉睡！ 现在或永不，为自己铸造不同的命运， 连你残酷的敌人也将向之屈服！ 现在或永不，让我们向世界证明 在这些手中仍流淌着罗马人的血液， 在我们胸中我们骄傲地承载着一个名字 在战斗中凯旋，图拉真的名字！ 抬起你宽阔的额头环顾四周， 看看数十万勇士如同山上的冷杉般屹立； 他们只等一声召唤就如同狼群扑向羊圈， 老人、壮年、青年，从山脉到平原！ 看，庄严的身影，米哈伊、斯特凡、科尔维努斯， 罗马尼亚民族，你们的曾孙们， 手持武器，血管中流淌着你们的烈火， “在自由中生活或者死去！”他们所有人呐喊。 毁灭你们的是嫉妒的恶意， 是米尔科夫河畔与喀尔巴阡山间盲目的分裂！ 而我们，灵魂已被神圣的自由贯穿， 誓言携手相握，永为兄弟！ 自伟大的米哈伊时代起就守寡的母亲， 今日向她的儿子们求一双援手， 并含泪诅咒任何一个 在如此危难之际做叛徒的人！ 愿他毁于闪电，毁于雷霆与硫火， 无论是谁从光荣之地退却， 当祖国或母亲以慈爱之心 召唤我们穿过刀剑与烈火之时！ 野蛮弯月的弯刀还不够， 它致命的创伤我们至今仍能感到； 如今皮鞭又闯入先祖的炉灶， 但上主为我们作证：只要活着我们绝不屈服！ 专制及其全部的盲目还不够， 数百年来我们如牲畜般背负它的枷锁； 如今残暴者又以盲目的傲慢， 企图夺走我们的语言，但唯有死才能交出！ 四方的罗马尼亚人，现在或永不， 在思想上团结，在情感上团结！ 向广阔的世界呼喊：多瑙河被窃取了， 靠的是阴谋与暴力，是狡诈的算计！ 神职者，举十字在前，因这是基督徒的军队， 它的箴言是自由，它的目标至为神圣。 我们宁愿在战斗中以全然的荣耀而死， 也不愿在我们古老的土地上再次为奴！

Awaken, Romanian, from your deathly sleep, In which you were plunged by barbarous tyrants! Now or never, forge yourself a different fate, To which even your cruel enemies shall bow! Now or never let us prove to the world That in these hands there still flows a Roman's blood, And that in our breasts we proudly bear a name Triumphant in battles, a name of Trajan! Raise your broad forehead and look around you, See how hundreds of thousands of brave men stand like firs on a mountain; They await but a voice and leap like wolves upon the fold, Old men, grown men, young men, from mountains and from plains! Behold, majestic shades, Michael, Stephen, Corvinus, The Romanian nation, your great-grandchildren, With armed hands, with your fire in their veins, "Life in liberty or death!" they all cry out. You were undone by the malice of envy And by blind disunion at the Milcov and the Carpathians! But we, our souls pierced by holy liberty, Swear that we shall join hands, to be brothers for ever! A mother widowed since the days of Michael the Great Asks of her sons today a helping hand, And curses, with tears in her eyes, any one of them Who in such peril would turn traitor! Let him perish by lightning, by thunderbolt and brimstone, Whoever would withdraw from the glorious place, When the homeland or our mother, with a tender heart, Calls on us to pass through sword and fire! Not enough was the yataghan of the barbarous crescent, Whose fatal wounds we feel even today; Now the knout forces its way into our ancestral hearths, But the Lord is our witness that living we shall not be crushed! Not enough was despotism with all its blindness, Whose yoke we have borne for centuries like cattle; Now the cruel ones attempt, in their blind arrogance, To take our language from us, but only dead shall we yield it! Romanians of the four corners, now or never Unite in thought, unite in feeling! Proclaim to the wide world that the Danube has been stolen Through intrigue and force, through cunning machinations! Priests, lead with the cross before you, for the army is Christian, Its motto is liberty and its purpose most holy. Better that we die in battle, in full glory, Than be slaves once more upon our ancient land!