ルーマニアの国歌

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, În care te-adânciră barbarii de tirani! Acum ori niciodată, croiește-ți altă soarte, La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani. Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman, Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume Triumfător în lupte, un nume de Traian! Înalță-ți lata frunte și caută-n giur de tine, Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii; Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne, Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii! Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine, Româna națiune, ai voștri strănepoți, Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine, „Viața-n libertate ori moarte!“ strigă toți. Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate Și oarba neunire la Milcov și Carpați! Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate, Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați! O mamă văduvită de la Mihai cel Mare Pretinde de la fii-și azi mână d-ajutori, Și blastămă cu lacrămi în ochi pe orișicare, În astfel de pericul s-ar face vânzători! De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă, Oricare s-ar retrage din gloriosul loc, Când patria sau mama, cu inima duioasă, Va cere ca să trecem prin sabie și foc! N-ajunse iataganul barbarei semilune, A cărui plăgi fatale și azi le mai simțim; Acum se vâră cnuta în vetrele străbune, Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim! N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie, Al cărui jug de seculi ca vitele-l purtăm; Acum se-ncearcă cruzii, cu oarba lor trufie, Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm! Români din patru unghiuri, acum ori niciodată Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri! Strigați în lumea largă că Dunărea-i furată Prin intrigă și silă, viclene uneltiri! Preoți, cu crucea-n frunte căci oastea e creștină, Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt. Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină, Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost' pământ!

目覚めよ、ルーマニア人よ、死の眠りから、 野蛮な暴君たちが汝を沈めたその眠りから！ 今をおいて時はなし、汝みずから別の運命を鍛えよ、 残酷な敵すらもその前にひざまずく運命を！ 今をおいて時はなし、世界に証してみせよう、 この手にはなおローマ人の血が流れていることを、 そして我らの胸には誇らしき名が宿ることを、 戦において勝ち誇る名、トラヤヌスの名を！ 広き額を上げ、汝のまわりを見渡せ、 幾十万の勇士が山の樅のごとく立ち並ぶさまを。 彼らはただ一声を待ち、羊の囲いに襲いかかる狼のごとく躍り出る、 老いも、壮年も、若者も、山から、野から！ 見よ、荘厳なる影よ、ミハイ、シュテファン、コルヴィンよ、 ルーマニアの民、汝らの曾孫たちを。 武器を取った腕に、汝らの火を血に宿して、 「自由のうちの生か、死か！」と皆が叫ぶ。 汝らを滅ぼしたのは嫉みの悪意、 そしてミルコフとカルパチアにおける盲いた不和であった。 されど我らは、聖なる自由に魂を貫かれ、 手を取り合い、永久に兄弟であることを誓う！ 偉大なるミハイの世より寡婦となった母が、 今日その子らに助けの手を求めている。 そして目に涙をたたえ、呪うのだ、 かかる危難に裏切り者となる者を誰であれ！ 雷に打たれ、雷鳴と硫黄に滅びよ、 栄光の地より退く者は誰であれ。 祖国が、あるいは母が、慈しみの心で 剣と火をくぐれと我らに求めるときに！ 野蛮な三日月のヤタガンだけでは足りなかった、 その致命の傷を我らは今日なお感じている。 今また鞭が祖先の炉辺へと押し入ってくる、 されど主が証人である、生きているかぎり我らは屈しない！ あらゆる盲目を伴う専制だけでは足りなかった、 その軛を我らは幾世紀も家畜のごとく負ってきた。 今また残忍な者どもが盲いた傲りをもって、 我らの言葉を奪おうとする。されど死してのみ渡すのだ！ 四方のルーマニア人よ、今をおいて時はなし、 思いにおいて結べ、心において結べ！ 広き世界に叫べ、ドナウが奪われたと、 陰謀と暴力によって、狡猾な策謀によってと！ 司祭らよ、十字架を先に立てよ、この軍はキリスト教の軍なれば。 その標語は自由、その目的はいと聖なるもの。 我らは戦において満ちたる栄光のうちに死ぬほうがよい、 この古き大地でふたたび奴隷となるよりは！

Awaken, Romanian, from your deathly sleep, In which you were plunged by barbarous tyrants! Now or never, forge yourself a different fate, To which even your cruel enemies shall bow! Now or never let us prove to the world That in these hands there still flows a Roman's blood, And that in our breasts we proudly bear a name Triumphant in battles, a name of Trajan! Raise your broad forehead and look around you, See how hundreds of thousands of brave men stand like firs on a mountain; They await but a voice and leap like wolves upon the fold, Old men, grown men, young men, from mountains and from plains! Behold, majestic shades, Michael, Stephen, Corvinus, The Romanian nation, your great-grandchildren, With armed hands, with your fire in their veins, "Life in liberty or death!" they all cry out. You were undone by the malice of envy And by blind disunion at the Milcov and the Carpathians! But we, our souls pierced by holy liberty, Swear that we shall join hands, to be brothers for ever! A mother widowed since the days of Michael the Great Asks of her sons today a helping hand, And curses, with tears in her eyes, any one of them Who in such peril would turn traitor! Let him perish by lightning, by thunderbolt and brimstone, Whoever would withdraw from the glorious place, When the homeland or our mother, with a tender heart, Calls on us to pass through sword and fire! Not enough was the yataghan of the barbarous crescent, Whose fatal wounds we feel even today; Now the knout forces its way into our ancestral hearths, But the Lord is our witness that living we shall not be crushed! Not enough was despotism with all its blindness, Whose yoke we have borne for centuries like cattle; Now the cruel ones attempt, in their blind arrogance, To take our language from us, but only dead shall we yield it! Romanians of the four corners, now or never Unite in thought, unite in feeling! Proclaim to the wide world that the Danube has been stolen Through intrigue and force, through cunning machinations! Priests, lead with the cross before you, for the army is Christian, Its motto is liberty and its purpose most holy. Better that we die in battle, in full glory, Than be slaves once more upon our ancient land!