Гімн Румунії

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, În care te-adânciră barbarii de tirani! Acum ori niciodată, croiește-ți altă soarte, La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani. Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman, Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume Triumfător în lupte, un nume de Traian! Înalță-ți lata frunte și caută-n giur de tine, Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii; Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne, Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii! Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine, Româna națiune, ai voștri strănepoți, Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine, „Viața-n libertate ori moarte!“ strigă toți. Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate Și oarba neunire la Milcov și Carpați! Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate, Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați! O mamă văduvită de la Mihai cel Mare Pretinde de la fii-și azi mână d-ajutori, Și blastămă cu lacrămi în ochi pe orișicare, În astfel de pericul s-ar face vânzători! De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă, Oricare s-ar retrage din gloriosul loc, Când patria sau mama, cu inima duioasă, Va cere ca să trecem prin sabie și foc! N-ajunse iataganul barbarei semilune, A cărui plăgi fatale și azi le mai simțim; Acum se vâră cnuta în vetrele străbune, Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim! N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie, Al cărui jug de seculi ca vitele-l purtăm; Acum se-ncearcă cruzii, cu oarba lor trufie, Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm! Români din patru unghiuri, acum ori niciodată Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri! Strigați în lumea largă că Dunărea-i furată Prin intrigă și silă, viclene uneltiri! Preoți, cu crucea-n frunte căci oastea e creștină, Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt. Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină, Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost' pământ!

Прокинься, румуне, від сну смертельного, В який тебе занурили варварські тирани! Тепер або ніколи скуй собі іншу долю, Перед якою й жорстокі вороги схиляться! Тепер або ніколи доведемо світу, Що в цих руках ще тече кров римлянина, І що в наших грудях ми гордо зберігаємо ім'я, Тріумфальне в боях, ім'я Траяна! Піднеси своє широке чоло і озирнися навколо, Як стоять, немов смереки на горі, хоробрі сотні тисяч; Вони чекають лише голосу і кинуться, як вовки на кошару, Старі, мужі, юнаки, молодь, з гір і з рівнин! Гляньте, величні тіні, Михаю, Штефане, Корвіне, Ось румунська нація, ваші правнуки, Зі зброєю в руках, з вашим вогнем у жилах, «Життя у свободі або смерть!» кричать усі. Вас погубила злоба заздрості І сліпа незлагода на Мілкові та в Карпатах! А ми, чиї душі пройняла свята свобода, Клянемося з'єднати руки і повік бути братами! Мати, удовиця від часів Михая Великого, Сьогодні просить у своїх синів руки допомоги І проклинає зі слізьми в очах кожного, Хто в такій небезпеці стане зрадником! Нехай згине від блискавки, від грому й сірки Той, хто відступить зі славного місця, Коли вітчизна або мати з лагідним серцем Покличе нас пройти крізь меч і вогонь! Мало було ятагана варварського півмісяця, Чиї смертельні рани ми відчуваємо й нині; Тепер батіг вривається в прадідівські оселі, Але свідок нам Господь, що живими нас не скорять! Мало було деспотизму з усією його сліпотою, Чиє ярмо ми віками несли, немов худоба; Тепер жорстокі намагаються у сліпій зарозумілості Відібрати в нас мову, та віддамо її лише мертвими! Румуни з чотирьох сторін, тепер або ніколи Єднайтеся в думках, єднайтеся в почуттях! Сповістіть широкому світові, що Дунай украдено Інтригою й силою, лукавими підступами! Священики, з хрестом наперед, бо військо християнське, Девіз його свобода, а мета його найсвятіша. Ліпше вмерти в бою з повною славою, Ніж знову бути рабами на нашій давній землі!

Awaken, Romanian, from your deathly sleep, In which you were plunged by barbarous tyrants! Now or never, forge yourself a different fate, To which even your cruel enemies shall bow! Now or never let us prove to the world That in these hands there still flows a Roman's blood, And that in our breasts we proudly bear a name Triumphant in battles, a name of Trajan! Raise your broad forehead and look around you, See how hundreds of thousands of brave men stand like firs on a mountain; They await but a voice and leap like wolves upon the fold, Old men, grown men, young men, from mountains and from plains! Behold, majestic shades, Michael, Stephen, Corvinus, The Romanian nation, your great-grandchildren, With armed hands, with your fire in their veins, "Life in liberty or death!" they all cry out. You were undone by the malice of envy And by blind disunion at the Milcov and the Carpathians! But we, our souls pierced by holy liberty, Swear that we shall join hands, to be brothers for ever! A mother widowed since the days of Michael the Great Asks of her sons today a helping hand, And curses, with tears in her eyes, any one of them Who in such peril would turn traitor! Let him perish by lightning, by thunderbolt and brimstone, Whoever would withdraw from the glorious place, When the homeland or our mother, with a tender heart, Calls on us to pass through sword and fire! Not enough was the yataghan of the barbarous crescent, Whose fatal wounds we feel even today; Now the knout forces its way into our ancestral hearths, But the Lord is our witness that living we shall not be crushed! Not enough was despotism with all its blindness, Whose yoke we have borne for centuries like cattle; Now the cruel ones attempt, in their blind arrogance, To take our language from us, but only dead shall we yield it! Romanians of the four corners, now or never Unite in thought, unite in feeling! Proclaim to the wide world that the Danube has been stolen Through intrigue and force, through cunning machinations! Priests, lead with the cross before you, for the army is Christian, Its motto is liberty and its purpose most holy. Better that we die in battle, in full glory, Than be slaves once more upon our ancient land!